Piata Victoriei,
Am stiut pentru ce vin. Nu pentru a fluiera, scanda sau injura, ci pentru a fi alaturi de oamenii de acolo. In afara de tricolorul legat de manerul rucsacului, n-am avut altceva la mine ca instrument al protestului.
Incep sa ma plimb de colo-colo, cand pe langa cordonul de jandarmi, cand prin mijlocul pietei.
Mesajele scandate de catre multime se schimba de la un minut la altul, si se repeta. Sunt multi parinti veniti cu copii lor, batrani, tineri, dar si grupuri de dubiosi. Jandarmii sunt bine echipati, si stau in formatie de cate 2-3 randuri in spatele gardurilor care ne separa. In partile extreme ale Guvernului sunt autospecialele jandarmeriei, cu motoarele pornite. Toate astea prevesteau incidentele de mai tarziu.
Sunt aruncate multe sticle de plastic, mucuri de tigara si altele inspre jandarmi. Acestia nu zic nimic. Nervozitatea creste cand jandarmii incep sa dea cu spray-uri lacrimogene la intamplare. Sunt prins in raza lor si incep sa lacrimez si sa tusesc instant. Un tip imi sare in ajutor si imi ofera un servetel umed. Un tip impartea sticle cu apa celor afectati. Le impartea si jandarmilor, desi acestia il refuzau un pic jenati. Am vazut insa ca un jandarm a acceptat insa o sticla de apa, dar tipul care le impartea a fost repede luat la rost de catre protestatari: „Tu le dai apa la astia, mah, care mai devreme ne-au dat cu gaze in ochi?”. Tipul nu stia ce sa raspunda, asa ca a mers mai departe impartind sticle cu apa.
M-am dus la farmacie sa-mi iau o masca de protectie. Farmacia era plina, dar norocul meu a fost ca un alt tip care statea la intrare impartea masti de protectie celor nevoiasi. Erau cam pe terminate, dar mai avea o cutie cu tampoane carora le adauga-se cate un snur. Cred ca isi faceau treaba mai bine decat mastile de protectie.
Ma intorc in piata. Incep sa bubuie petarde si grenadele cu gaz. Toata lumea huiduia la explozia lor. Nu mai stiai cine-cum arunca. Ma retrag spre statia de metrou pe Aviatorilor. Acolo erau doi politisti care avertiza lumea ca statia este inchisa. Il observ pe acelasi tip care impartea sticle cu apa mai devreme oferindu-i o sticla politistei care statea la metrou.
Spre ora 11 seara decid sa ma retrag si nu din cauza oboselii sau a gazelor ci mi-am dat seama ca n-are rost. O sa intelegeti de ce..
A doua seara, lucrurile stateau cu totul altfel. M-am pregatit mai bine de data asta si mi-am luat apa, servetele, ochelarii de ciclist, botnita etc. Pe dubiosi nu i-am mai vazut. Jandarmii erau o treime sau mai putin din cati erau ieri. Jandarmii nu mai aveau casti, scuturi si bulane. Jandarmii stateau de vorba cu oamenii. Nu mai erau aruncate sticle si alte obiecte in ei. Nu mai erau nici masinile autospeciale ale jandarmeriei.
M-am retras undeva langa masinile pompierilor, langa statia de metrou de pe Bd. Aviatorilor. Stateam pe gard si beam apa. Observ doi tipi care se intalnisera in fata mea in timp ce ma odihneam. Hmm.. pareau cunoscuti. Ii vazusem ieri! Pe unul din ei l-am recunoscut dupa barba. M-au facut curios.. nu intelegeam ce vor sa faca. Unul dintre ei il intreaba pe celalalt: „Facem ceva in seara asta?”. Celalalt raspunde: „A zis boss sa stam in spate. Nu mergem.”. Dupa acest dialog, cel cu barba se duce catre o masina din zona si ia ceva din ea. Era o veste de jandarm, sau de politist, nu am vazut bine, o pune pe el, si pleaca.
.. asa am facut si eu. Mi-am pus rucsacul in spate si am plecat acasa.